Sa vorbim despre infertilitate

Infertilitate
Infertilitatea, în special infertilitatea masculină, reprezintă o problemă majoră, deoarece este o provocare
clinică cu o creștere semnificativă. În întreaga lume, o estimare de 50-80 × 10Į cupluri sunt infertile, ceea
ce înseamnă 7-15% din toate cuplurile aflate la vîrstă de reproducere (15-45 de ani). Aceste numere
includ atât infertilitate primară (cuplurile ce nu au conceput niciodată) cât și infertilitate secundară (cuplurile
ce au avut dificultăți de a concepe). Cu toate acestea, datorită ratelor ridicate de infertilitate determinată
de infecții, în așa numita regiune „centură de infertilitate” din Africa Subsahariană, prevalența
infertilității secundare ajunge până la 30%.
Dintre toate cuplurile fără copii, datorită infertilității, infertilitatea masculină reprezintă aproximativ 30-50%
din cazuri. Aceasta înseamnă că mai mult de 7% dintre bărbați sunt afectați de infertilitate în timpul vieții
reproductive. Astfel, prevalența infertilității masculine este chiar mai mare decât cea pentru diabetul
zaharat tip I și II, care, cu o estimare globală de 2,8% în anul 2000 și 4,4% în 2030, este considerată o
boală comună.
(Referință: Agarwal et al.; Ralf Henkel: ROS and Semen Quality, page 301, Humana Press, 2012)

Cauza
Dovezile sugerează acum că speciile reactive de oxigen (ROS) au provocat distrugerea spermei („stresul
oxidativ”) fiind o patologie semnificativă care contribuie la 30-80% din cazurile de infertilitate masculină.
ROS produce infertilitate prin două mecanisme principale. În primul rând, ROS afectează membrana
spermei, ceea ce reduce la rândul său motilitatea spermei și capacitatea de a fuziona cu ovocitul (fertilizarea
ingreunată). În al doilea rând, ROS afectează direct ADN-ul spermei, compromitând contribuția
genomică paternă la embrion. În timp ce IVF-ICSI depășește, fără îndoială, orice afectare oxidativă a fertilizării,
nu are efect terapeutic asupra calității genomului paternal. Prin urmare, injectarea spermei cu
ADN deteriorat oxidativ poate duce la o dezvoltare îngrunată a blastocistului, la creșterea riscului de avort
spontan și la nașterea unui copil cu un complement genetic paternal suboptimal, care poate duce la boală
pe parcursul vieții